MĂNĂSTIREA DERWENT

Un complex eclezial premonstratensian modern inspirat de fosta manastire Blanchland Abbey.

Locatie: Derwent Reservoir, Newcastle, Anglia

Tipologie: Edificiu eclesial / Manastire

Proiectul propune un centru monastic contemporan, amplasat pe malul de sud-vest al lacului artificial Derwent, într-un peisaj de o frumusețe naturală excepțională. Arhitectura sa derivă organic din specificul locului, stabilind un dialog subtil între orizontalitatea volumelor, materialitatea autentică și relația cu apa. Construit pe o geometrie clară și echilibrată, ansamblul se integrează discret în peisajul colinar al North Pennines AONB, respectând și reinterpretând tradițiile monahale benedictine și premonstratensiene.

Organizarea spațială – Claustrul monastic și cel destinat vizitatorilor

Structura ansamblului este articulată în jurul a două claustruri distincte, fiecare răspunzând unor funcțiuni specifice, dar legate printr-o compoziție arhitecturală unitară:

• Claustrul monastic – destinat comunității de călugări, cu chilii inspirate din arhitectura tradițională benedictină și premonstratensiană, dispuse în jurul unei curți interioare liniștite. Acest nucleu sacru include și biserica, refectoriul, biblioteca și grădinile de meditație, toate organizate într-un ansamblu care sugerează reculegere și introspecție.

• Claustrul destinat vizitatorilor – oferă cazare și spații comune pentru cei care doresc să experimenteze ritmul monastic, fără a perturba viața monahală. Deși separat funcțional, acest spațiu urmează aceleași principii de organizare, creând o continuitate vizuală și materială cu zona monastică.

Un aspect esențial al designului este utilizarea spațiilor intermediare și a pragurilor simbolice, care marchează tranziția dintre sacru și secular. Pasajele înguste, pereții semi-permeabili din lemn și piatră și iluminarea indirectă creează o serie de separări fluide între zonele de contemplație și cele deschise vizitatorilor.

Materialitate și integrarea în peisaj

Materialele locale joacă un rol fundamental în definirea caracterului ansamblului:

• Lemnul de Douglas Fir este utilizat pentru structurile portante și finisajele interioare, aducând căldură și luminozitate spațiilor.

• Granitul și gresia calcaroasă din zona Derwent conferă soliditate și ancorează arhitectura în specificul geologic al locului.

• Betonul aparent, folosit cu măsură, subliniază caracterul monastic al ansamblului, oferind o expresie brutalistă, dar rafinată a spiritualității prin simplitatea materialului.

Orizontalitatea volumelor este un element-cheie al proiectului, permițând o integrare firească în peisaj, fără a domina vizual împrejurimile. Clădirile sunt concepute astfel încât să se deschidă treptat către lac, accentuând relația dintre arhitectură și apă. Pereții exteriori din piatră sunt întrerupți de suprafețe vitrate ample, care permit luminii să pătrundă în interior și creează o legătură vizuală directă cu peisajul înconjurător.

Sacralitate și experiența spațială

Designul urmărește exprimarea unei sacralități subtile, fără ostentație, prin:

• Trasee arhitecturale inspirate de procesiunile monastice, ghidând vizitatorii spre spații de liniște și contemplație.

• Tranziții graduale între întuneric și lumină, utilizând suprafețe perforate din lemn, coridoare semi-umbrite și curți interioare care filtrează razele soarelui.

• Elemente de ritm și repetiție, prin alternanța pilonilor de lemn și piatră, care evocă ritualul și ordinea vieții monahale.

Proiectul nu este doar un exercițiu de integrare arhitecturală, ci și o reflecție asupra raportului dintre om, natură și sacralitate. Prin echilibrul dintre materialitate, lumină și spațiu, acest centru monastic reinterpretează o tradiție milenară într-un limbaj arhitectural contemporan, oferind un loc de reculegere profund ancorat în peisajul englez.